Co-sleeping sau dormit separat? Aceasta este una dintre dilemele principale cu care se confruntă părinții încă din primele luni de viață ale bebelușului. La fel ca pentru alte dileme aferente ”meseriei” de părinte (sistem de purtare vs. cărucior, auto-diversificare vs. diversificare clasică, etc.), nu există un răspuns universal valabil sau o formulă magică, ci există alegeri potrivite pentru fiecare familie în parte.

Dacă ați ajuns la stadiul la care doriți să învățați copilașul să doarmă singur în camera lui, acest articol poate să vă ajute în acest demers.

La ce vârstă ar trebui să înceapă copilul să doarmă singur?

Recomandările variază în funcție de cultura și de preferințele fiecărei familii, însă mulți experți sugerează că, în jurul vârstei de 1-2 anișori, copilul poate începe să doarmă singur în cameră. Până la această vârstă, este benefic ca bebelușii să doarmă în aceeași cameră cu părinții pentru a reduce riscul de sindrom de moarte subită a sugarului (SIDS) și pentru a facilita alăptarea nocturnă. În plus, mai ales în primul an de viață, mama transmite bebelușului starea sa și își pune amprenta asupra echilibrului emoțional al copilașului.

Pe măsură ce copilul crește, începând cu vârsta de 2 ani, părinții pot începe să-l pregătească pentru a dormi în propriul pat și în propria cameră. Este important ca acest proces să fie gradual, blând și să țină cont de nevoile psiho-emoționale și de dezvoltare ale copilului.

Pe de altă parte, există studii care atestă faptul că acei copii care practică co-sleeping-ul pot dezvolta o independență sporită în activitățile zilnice comparativ cu cei care dorm singuri de la o vârstă fragedă (Berkeley).

Factori secundari

Dacă copilul are un frate sau o soră mai mare care doarme singur(ă), acesta poate fi un exemplu bun și o sursă de confort pentru mezin. Ca părinți, încurajați legătura dintre frați și permiteți-le să petreacă timp împreună în camera celui mai mare.

Mai departe, tranziția către a dormi singur poate fi mai dificilă în perioade de schimbări majore în viața familiei, cum ar fi mutarea într-o casă nouă, venirea pe lume a unui frate sau începerea grădiniței. În aceste situații, este important să oferiți copilului mai multă atenție și sprijin și să vă așteptați la ”escapade” nocturne în camera voastră.

Nu în ultimul rând, fiecare copil este unic, iar unii copii pot fi mai anxioși sau mai atașați de părinți decât alții. Adaptarea la personalitatea și temperamentul copilului dvs. este crucială pentru succesul tranziției. Nu începeți procesul de dezvățare în perioade de salturi mentale sau pusee.

Ponturi pentru o tranziție ușoară

O rutină de somn bine stabilită ajută copilul să se simtă în siguranță și să înțeleagă că urmează ora de culcare. Activitățile relaxante, precum cititul unei povești, o baie caldă sau ascultarea unei muzici liniștitoare, pot face tranziția mai lină.

De asemenea, familiarizați copilul cu noua sa cameră în timpul zilei. Poate fi util să-i permiteți să aleagă câteva obiecte preferate pentru a-și personaliza spațiul, cum ar fi lenjeria de pat, tapetul/posterele de perete sau jucăriile. Avem câteva sugestii de jucării de pluș excelente pentru a oferi copilului un sentiment de companie.

În primele nopți, puteți sta lângă patul copilului până când acesta adoarme. Treptat, scurtați timpul petrecut în cameră și încurajați-l să adoarmă singur. Dacă cel mic spune că îi este frică de întuneric, optați pentru o lampă de veghe cu melodii liniștitoare, care să stea aprinsă toată noaptea.

Dacă copilul se trezește în timpul nopții, liniștiți-l și asigurați-l că este în siguranță, însă evitați să-l luați din nou în patul vostru. În schimb, rămâneți calm(ă) lângă el, mângâindu-l și ajutându-l să adoarmă din nou. În caz contrar, copilul va percepe starea dvs. de agitație sau iritabilitate și nu va reuși să re-adoarmă.

Când copilul este deja (pre)școlar, puteți să îl motivați spunându-i că, atunci când va fi pe deplin autonom și va dormi singur, îi veți organiza o petrecere în pijamale cu 2-3 prieteni de suflet sau că îl veți trimite în excursie cu clasa cu prima ocazie.

Atenție la semnale

În primele săptămâni de tranziție, copiii pot prezenta diferite reacții la schimbare, de exemplu enurezis nocturn, pavor nocturn sau coșmaruri. Acestea sunt semnale că cel mic nu este încă pregătit și ar fi indicat să amânați dezvățarea de co-sleeping.

În concluzie, deși nu există un răspuns universal privind vârsta ideală pentru a renunța la co-sleeping, echilibrarea nevoilor de apropiere emoțională și promovarea independenței este esențială. Părinții ar trebui să ia în considerare circumstanțele specifice familiei lor și să ia cea mai bună decizie pentru copilul lor.

Oferim 10% reducere la prima comandă părinților care se abonează la newsletter-ul nostru, pentru a rămâne la curent cu noutăți și oferte.

Ne găsiți pe WhatsApp la nr. 0755 114 336 pentru consiliere personalizată. Vă așteptăm cu drag.